A doua zi de gradinita

De obicei, lumea incepe cu "prima zi de gradinita". Noi suntem usor atipici si incepem cu a doua zi, ca titlu doar.

Ieri am inceput gradinita. A fost bine si frumos. Am intrat inauntru, David s-a urcat pe un balansoar de plastic. Ii placea. Apoi noi i-am zis ca plecam. El ca nu! Apoi doamna i-a zis "David, vino sa vezi ce sac de jucarii avem!", la care David a facut 180 de grade si s-a dus cu doamna.

Am plecat acasa cu Andrei, m-a busit plansul ca atunci cand l-am nascut, fara sa ma pot opri, imi curgeau lacrimile siroaie. Am realizat ca baiatul meu a crescut, ca am atins un nou prag psihologic si ca de-acum inainte o sa tot evoluam.

La gradi a fost cuminte, a stat pana la 12.30, desi noi ne asteptam pe la 10 sa mergem sa-l luam. A fost sociabil, a papat, ba chiar si din farfuria altui copil, a desenat impreuna cu doamna un clovn cu acuarele pe care sta scris "David 7.10.09", care e cel mai frumos desen din lume, mai pretios de 1000 de ori decat un Picasso. Iar eu am scris pe dos "07.10.2009 prima zi de gradinita a lui David, 1 an si aproape 9 luni".

Si a fost ziua 1.

Ziua a 2-a a debutat uratel. A plans, chiar a tipat, cand am plecat. Desi a zis ca vrea la gradi, s-a prins de faza ca el ramane acolo si eu plec. Si n-a vrut sa ma lase sa plec.
Dupa-amiaza cand l-au luat ai mei a plans ca nu mai voia sa plece de acolo, era tot in balansoar (lui ii place mult sa se dea in balansoar). Deci, copil, ce sa-i faci...

Acum ma duc sa-l iau de la ai mei. Ne pregatim sufleteste pt ziua 3. Tineti-ne pumnii!